25 de ani de la trecerea la cele veșnice a Seniorului Corneliu Coposu

25 de ani de la trecerea la cele veșnice a Seniorului Corneliu Coposu
11/11/2020 Sorin - Valeriu Naș
articol nas sorin
DISTRIBUIȚI

Se împlinesc azi 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a unuia dintre cei mai mari oameni politici ai României, Seniorul Corneliu Coposu, exemplu de patriotism, onoare și demnitate, valori pe care din păcate, nu le mai găsim la politicienii din ziua de azi.
Corneliu Coposu nu s-a plâns niciodată de faptul că şi-a pierdut 17 ani în închisorile comuniste, trecând cu demnitate peste toate sacrificiile, suferințele și umilințele la care a fost supus. Iată ce spunea despre perioada petrecută în temnițele comuniste: „Am verificat pe viu proverbul românesc: Să nu-i dea Dumnezeu omului atât cât poate să suporte. Omul suportă extraordinar de mult, peste limita pe care şi-ar îngădui-o să şi-o imagineze”.
Cu toate acestea, referindu-se la destinul său, Corneliu Coposu afirma: „Mi-am făcut un examen de conștiință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, a anilor de detenție, a persecuțiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aș opta pentru același destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist, dar, dacă mi s-ar ridica în față aceleași alternative, ceea ce aș alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit și pe care l-aș repeta cu seninătate.”
Unde mai găsim astăzi astfel de caracere în politică? Când vom învăța să ne alegem conducători cu dragoste de neam și țară? Răspunsul la aceste întrebări ni-l dă tot Seniorul Corneliu Coposu: „Ca și în alte dăți, calitatea umană a celui ales va arăta și gradul de educație al celor care l-au ales.”
În cei 17 ani de detenţie în închisorile comuniste, Corneliu Coposu a căutat să rămână întreg la minte printre torturi şi chinuri greu de imaginat. Pentru asta a scris, în minte, tratate de drept, o Constituţie a României și poezii. Poezia Rugă relevă harul pe care Seniorul îl avea la scris dar și suferințele îndurate de deținuții politici în temnițele comuniste.

„Rugă
Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării.
Răsădeşte, Doamne, dragostea şi crinul
În ogorul năpădit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, iertarea şi seninul.”
Corneliu Coposu

 

Poezia a fost pusă pe note de Valeriu Sterian:

DISTRIBUIȚI