Protecția şi siguranța cetățenilor

Gestionarea eficientă a unor situații de urgență și asigurarea continuității activităților social-economice în perioade de criză poate fi realizată  prin asigurarea unui cadru organizatoric adecvat analizării din timp a problemelor și disfuncționalităților care pot apărea în astfel de situații și elaborării de soluții și standarde care să asigure continuarea tuturor activităților vieții economice și sociale.

 

În acest sens voi iniția o lege privind înființarea Autorităţii Naţionale pentru Situaţii de Urgenţă(ANSU), autoritate care va avea ca obiective principale elaborarea de reguli, proceduri și standarde obligatorii, pentru asigurarea continuităţii activităţilor socio-economice în situaţii de criză, provocate de catastrofe naturale, calamităţi, epidemii, pandemii, arme biologice, chimice sau de altă natură, etc. Autoritatea Naţională pentru Situaţii de Urgenţă va fi înfiinţată ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, aflată sub controlul Parlamentului. Conducerea ANSU va fi alcătuită din specialişti din diverse domenii, cu experienţă în gestionarea situaţiilor de criză enumerate mai sus. ANSU va fi condusă de un Consiliu format din 13 membri: 7 membri executivi, respectiv, un preşedinte, un prim-vicepreşedinte şi 5 vicepreşedinţi, precum şi 6 membri neexecutivi. Aceştia vor fi numiţi de către Parlament.

 

De ce este nevoie de o autoritate nouă care să gestioneze situațiile de urgență și care să se afle sub controlul Parlamentului? Pentru că actuala formă de organizare a Inspectoratelor pentru Situații de Urgență, atribuțiile stabilite prin legislație și acțiunile ȋntreprinse, inclusiv ȋn criza sanitară generată de epidemia de COVID-19, s-a dovedit ineficientă iar măsurile privind restrângerea drepturilor si libertăților fundamentale ale cetățenilor ridică mari probleme de constituționalitate și legalitate. Pe de altă parte, Constituția României prevede că exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale nu poate fi restrâns decât prin lege și că singura autoritate legislativă a țării este Parlamentul. Totodată, este nevoie de o autoritate care să fie investită prin lege cu atribuții privind elaborarea și aprobarea regulilor și procedurilor ce trebuiesc urmate în situații de urgență, definirea clară a acestor de tipuri de situații, stabilirea drepturilor și obligațiilor dar și a sancțunilor aplicabile pentru fiecare situație în parte, astfel încât să fie asigurată continuitatea desfășurării tuturor activităților economice, sociale, culturale, religioase, sportive, educative, etc. pe toată durata menținerii situației. Drept urmare, rolul Autorităţii Naţionale pentru Situaţii de Urgenţă trebuie să fie unul preventiv, de reglementare, control, dispunere de măsuri și de sancțiuni. Desigur, vremurile de criză impun soluții excepționale, precum cele privind restrângerea temporară a unor drepturi și libertăți. Ele vor putea fi propuse de Autoritatea Naţională pentru Situaţii de Urgenţă ȋnsă vor trebui aprobate prin vot de către Parlament.

 

Este importantă înfiinţarea unei astfel de autorităţi independente şi cu atribuţii bine definite, pentru ca orice situaţie de criză din viitor să ne găsească pregătiţi, să putem reacţiona imediat și eficient ȋn astfel de situații dar şi preventiv, să fie asigurate toate instrumentele de reacție în astfel de situații, pornind de la proceduri, reguli de funcționare și/sau autorizare a desfășurării activităților, până la asigurarea materialelor, aparaturii, echipamentelor, infrastructurii necesare, astfel încât să fie creat un cadru unitar de acţiune pentru toate domeniile vieţii sociale şi economice, care să asigure continuitatea tuturor activităţilor. Analiza problemelor și disfuncționalităților ce pot apărea în astfel de situații, găsirea soluțiilor și elaborarea regulilor și procedurilor ce trebuiesc aplicate într-un domeniu anume, se va realiza în cooperare cu specialiștii și reprezentanții instituțiilor și ai asociațiilor care activează în domeniul respectiv. În acest fel se va o evaluare a riscurilor pentru fiecare situație în parte iar schimbul de bune practici și de experiență va asigura planificarea pregătirii și reacției, va furniza cadrul necesar pentru elaborarea planurilor la nivel național împotriva diferitor tipuri de amenințări (pandemie, situații determinate de agenți biologici sau necunoscuți, accidente cauzate de agenți chimici, evenimente naturale legate de mediu sau acte deliberate, etc.), va facilita interoperabilitatea planurilor naționale, furnizând mecanisme de coordonare și analiză și instrumente de comunicare, în așa fel încât astfel de situații să poată fi detectate, evaluate, raportate și să se reacționeze imediat la situația de urgență creată.

 

Doar așa cetățenii vor fi în siguranță și vor fi protejați de efectele negative ale apariției unor crize viitoare, de orice fel.

 

 

Sorin-Valeriu Naș